Oplontis este,  mai binezis a fost, o suburbie, un nucleu urban periferic al Pompeiului distrus de erupţia Vezuviuluii din anul 79 d.C. Construcţiile existente aici sunt reprezentaive atât pentru stilul de viaţă al epocii cât şi pentru problematica conservării lor. Cea mai vestită construcţie din Oplontis este Vila Popea, luxos , grandios complex patrician cu caracter rezidenţial (scos la lumina zilei în intervalul 1964-1984). Nucleul primar al construcţiei este atribuit Popeei, soţia lui Nero. Edificiul, reprezentativ stilului pompeian, prezintă  spectaculoase picturi murale, sculpturi în marmură albă ce decorau grădinile şi vecinătatea piscinei, mozaicuri.  

    

  La intrare                                                        

Grandoarea picturii murale

Grosimea substratului pictat

Pictură murală ce acompaniază grădina

Pictură murală acompaniind grădina exterioară

Mozaic

Coloană de marmură

 

Rafinamentul picturii murale

Gotic în Schwabisch Gmund

Toamna în grădină

ISIS

Zilele trecute am intrat în posesia publicaţiei ISIS, Revista Restauratorilor Maghiari din Transilvania.În urmă cu câteva săptămâni a apărut ultimul număr, un volum bilingv, de 202 pagini ce include 14 articole ilustrate cu 212 imagini color. Iată o dimensiune mai puţin accesată a conservării din spaţiul carpatic de către conservatorii/restauratorii români! La începutul anilor 1990, în virtutea deschiderii graniţelor şi a susţinerii diasporei ungare de către ţara mamă, a demarat şi s-a dezvoltat constant colaborarea conservatorilor/restauratorilor din cele două ţări.Tipărirea acestei reviste este unul din rezultatele benefice concrete. Calitatea grafică dar şi conţinutul reţine atenţia specialistului. Mi s-a părut firesc să fac cunoscută existenţa acestei publicaţii şi specialiştilor români, atât din Transilvania cât şi din întreaga ţară, şi anume acelora care-mi citesc blogul.
Pentru a nu lăsa loc la interpretări neavenite, ţin să subliniez deschiderea totală a conservatorilor/restauratorilor din Ungaria faţă de toţi specialiştii de profil din România. În contrast, din spaţiul transilvănean, cu colegii noştri,de naţinalitate maghiară, am avut mai puţine interferări.

Să nu uităm trandafirii...

                                                                                                                                                                              

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 

Cartea mea

Cercetarea şi valorificarea patrimoniului mobil nu încetează odată cu ieşirea lui din câmpul de interes al istoricului sau arheologului, ci continuă prin studiul stării de conservare, ca etapă premergătoare a intervenţiilor.  În general, conservarea-restaurarea artefactelor, proces menit să asigure păstrarea în timp a mărturiei materiale, este un demers desfăşurat discret,  anonim. ...Prin acest volum încercăm să devoalăm acest proces şi să-l ilustrăm prin artefacte din metal, prefigurând astfel punţi cognitive şi de ce nu, emoţionale, peste timp, cu trecutul Cetăţii Oradea. Intrprinderea de faţă nu este o lucrare de conservare, nici de chimie sau de popularizare a ştiinţei, ci câte puţin din fiecare. (din Cuvât înainte )

                                                  Cartea a fost tipărită în Editura Arca, în anul 2009.

Expoziţia "La Venaria Reale" la Muzeul Ţării Crişurilor

Acţiune de prestigiu la muzeul orădean.Despre Consorţiul "la Venaria Reale", Palatul,  grădinile regale şi Laboratorul de restaurare vă puţeţi informa la adresa:

                                                      www:lavenariareale.it