Faceți căutări pe acest blog

duminică, 11 mai 2014

Patrimoniu. Iresponsabilitate?



  Nu contează datele de identificare. Este o piesă de muzeu, de patrimoniu cultural material. Obiect arheologic cu semnificaţie.
Acest obiect a fost adus în Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea şi expus cu prilejul unei expoziţii temporare. Nu aparţine muzeului. I-am acordat spaţiu pentru a sublinia faptul că starea de conservare a piesei interzicea !!! deplasarea , indiferent de motivaţie! Este impardonabilă itinerarea unei piesei (fiind şi valoroasă!) când se prezintă într-o astfel de stare!
Este vizibilă intervenţia în repetate rânduri, stadiul avansat de fragilitate, starea generală de conservare care face recomandabilă urgenţa unei intervenţii de re-restaurae şi nu expunerea piesei!
 Un comisar de expoziţie, un responsabil de colecţie, un conservator (şi un restaurator?) ar fi trebuit să constituie tot atâtea conştiinţe profesionale care să bareze "defilarea" unei astfel de lipse de responsabilităţi faţă de patrimoniul cultural material!   Nu vreau să ştiu cine a permis aşa ceva!  Dragi colegi, dacă sunteţi puşi în faţa unei astfel de situaţii faceţi o notă informativă tuturor superiorilor pe linie ierarhică  cu responsabilităţi în gestionarea patrimoniului (şefului de secţie, directorului), specificaţi pericolul de distrugere.

Oradea. Feronerie


Faţade, clădiri, feronerie cu care ar trebui să ne mândrim!
                         Cum sunt.

Cum ar trebui să fie.


Se poate şi aşa.



 Totul pe aceeaşi stradă din imediata vecinătate a centrului municipiului Oradea .

luni, 5 mai 2014

România mea neştiută

Documente importante despre abuzurile regimului comunist publicate online de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pe www.cnsas.ro.

„După preluarea puterii, Nicolae Ceauşescu a gândit o mutare de tipul celei făcute de Hruşciov în 1956 prin care denunța crimele din timpul lui Stalin. La Plenara CC al PCR din 22-25 aprilie 1968, noul lider comunist român anunța, selectiv, rezultatele unei anchete pe care o ordonase pentru a scoate în evidenţă abuzurile aparatului represiv în vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Ancheta nu a reprezentat o radiografie generală a represiunii din prima perioadă a regimului comunist, dar conţine informaţii foarte importante obţinute din interiorul sistemului, imposibil de aflat astăzi din alte surse. Mai important, ancheta aducea o recunoaştere din partea regimului a unor grave încălcări ale drepturilor omului, culminând cu torturi şi crime, produse în primele două decenii de comunism”