Gotic în Schwabisch Gmund

Toamna în grădină

ISIS

Zilele trecute am intrat în posesia publicaţiei ISIS, Revista Restauratorilor Maghiari din Transilvania.În urmă cu câteva săptămâni a apărut ultimul număr, un volum bilingv, de 202 pagini ce include 14 articole ilustrate cu 212 imagini color. Iată o dimensiune mai puţin accesată a conservării din spaţiul carpatic de către conservatorii/restauratorii români! La începutul anilor 1990, în virtutea deschiderii graniţelor şi a susţinerii diasporei ungare de către ţara mamă, a demarat şi s-a dezvoltat constant colaborarea conservatorilor/restauratorilor din cele două ţări.Tipărirea acestei reviste este unul din rezultatele benefice concrete. Calitatea grafică dar şi conţinutul reţine atenţia specialistului. Mi s-a părut firesc să fac cunoscută existenţa acestei publicaţii şi specialiştilor români, atât din Transilvania cât şi din întreaga ţară, şi anume acelora care-mi citesc blogul.
Pentru a nu lăsa loc la interpretări neavenite, ţin să subliniez deschiderea totală a conservatorilor/restauratorilor din Ungaria faţă de toţi specialiştii de profil din România. În contrast, din spaţiul transilvănean, cu colegii noştri,de naţinalitate maghiară, am avut mai puţine interferări.

Să nu uităm trandafirii...

                                                                                                                                                                              

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 

Cartea mea

Cercetarea şi valorificarea patrimoniului mobil nu încetează odată cu ieşirea lui din câmpul de interes al istoricului sau arheologului, ci continuă prin studiul stării de conservare, ca etapă premergătoare a intervenţiilor.  În general, conservarea-restaurarea artefactelor, proces menit să asigure păstrarea în timp a mărturiei materiale, este un demers desfăşurat discret,  anonim. ...Prin acest volum încercăm să devoalăm acest proces şi să-l ilustrăm prin artefacte din metal, prefigurând astfel punţi cognitive şi de ce nu, emoţionale, peste timp, cu trecutul Cetăţii Oradea. Intrprinderea de faţă nu este o lucrare de conservare, nici de chimie sau de popularizare a ştiinţei, ci câte puţin din fiecare. (din Cuvât înainte )

                                                  Cartea a fost tipărită în Editura Arca, în anul 2009.

Expoziţia "La Venaria Reale" la Muzeul Ţării Crişurilor

Acţiune de prestigiu la muzeul orădean.Despre Consorţiul "la Venaria Reale", Palatul,  grădinile regale şi Laboratorul de restaurare vă puţeţi informa la adresa:

                                                      www:lavenariareale.it

Salon de conservare II

Expoziţia Asoiaţiei Conservatorilor şi Restauratorilor din România a reunit aproape treizeci de postere. Problematica diversă,  complexitatea temelor ilustrate precum şi realizarea profesionistă a majorităţii posterelor, înlănţuirea lor cromatică au concurat la reuşita primului Salon de Conservare (postere) organizat de asociaţie. Posterele vor putea fi văzute şi pe site-ul asociaţiei. Vă ofer câteva imagini elocvente:

Expoziţia va fi itinerată la cerere. O primă solicitare a fost acceptată.

Personal, agreez varianta posterului în contra partidă "trambalării" pieselor pe drumurile patriei...excepţie: piesele organizatorilor. Sunt adepta respectului şi grijii faţă de obiect, de integritatea lui , în consecinţă, consider că deplasările trebuiesc limitate la strictul necesar. Din start, orice mişcare poate implica un potenţial risc/atentat asupra stării de conservare. Deviza: a preveni, pentru a nu interveni

Salon de conservare I (postere) - ACRRo

Şi în acest an, Cursurile de vară ale Universităţii Populare "Nicolae Iorga" (desfăşurate la Vălenii de Munte,  în perioada 14-19 august) a consacrat o zi conservării patrimoniului. În acest context, Asociaţia Conservatorilor şi Restauratorilor din România a organizat expoziţia de postere intitulată "Restaurarea identităţii". Expoziţia a fost etalată în mai puţin de patru ore. Toţi cei prezenţi s-au implicat: fieacre cu abilităţile sale... Iată ilustrarea etapelor:

Începem prin a dezambala posterele...

la panotare - Alexandru este "la înălţime"!

 Are şi susţinere!

Ultime retuşuri

Deschiderea expoziţiei

Se oferă explicaţii...

lămuriri...

curiozităţi...

detalii

Se trag concluzii: suntem mulţumiţi (nu suficienţi!)

Membrii ACRRo participanţi

Noi şi primarul

Eu şi posterul

Din icoanele mele-hobby

        

                                                   
O bucurie pentru care  nu am reuşit să aloc suficient timp.  Nici pentru studiu, nici pentru execuţie.                        

Coroziune atmosferică

Coroziunea atmosfrică este procesul de coroziune cel mai vizibil: ruginirea podurilor, înverzirea acoperişurilor din cupru sau a aliajelelor acestuia, modificarea culorii suprafeţei metalice a statuilor…sunt câteva dintre aspectele cotidiene. 
Dacă în viaţa de zi cu zi pierderile datorate coroziunii sunt în primul rând de natură economică, în ceea ce priveşte monumentele/statuile sau elementele decorative de feronerie, coroziunea atmosferică conduce iniţial la diminuarea valorii estetice. 



 Ulterior, prin evoluţia procesului de coroziune, pot surveni pierderi de metal, diminuarea rezistenţei mecanice, în fază finală, pierderea iremediabilă , respectiv colaps.

În funcţie de mediul, se disting patru tipuri de bază de coroziune atmosferică: din zona industrială, din zona rurală, din spaţii închise şi din mediul marin. În realitate, o demarcaţie strictă între aceste tipuri nu există, mai mult, pot fiinţa poluanţi corozivi particulari, accidentali sau condiţii locale.

            Atmosfera mediului industrial este automat asociată cu poluarea datorată combustiei (cărbuni naturali sau combustibili fosili), respectiv cu prezenţa compuşilor de sulf precum dioxidul, SO₂ şi ai oxizilor de azot.

Dioxidul de sulf este precursorul ploii acide. Oxidul amintit , în prezenţa umidităţii atmosferice (ceaţă, rouă,ploaie) generează un acid, H₂SO₃, în care sulful este în stare de oxidare (+4), şi care este transformat (prin procese catalitice) în acid sulfuric, H₂SO₄, unde sulful prezintă stare de oxidare superioară, (+6) stabilă. Particulele de acizi formaţi în atmosferă sunt antrenate de picuri de ploaie care cad spre sol sub forma de ploaie acidă şi care formează o peliculă corozivă pe suprafeţele expuse.

Un poluant mai corosiv este clorura.  Aceasta este întâlnită, în mod natural, în proximitatea mediului marin. În astfel de zone, vântul poartă şi mici particule de săruri din mediul marin, săruri care se depun prin evaporarea apei, rezultând cruste foarte corozive pentru suprafeţele suport.

În mediul rural, atmosfera este mai puţin poluată, ceea ce nu exclude total acţiunea corozivă. Alternanţa zi-noate şi cea a anotimpurilor, sunt însoţite de fluctuaţii ale temperaturii şi ale umidităţii aerului. Cunoscuta inter-relaţie dintre cei doi factori determină condensări repetate, respectiv condiţii optime de desfăşurare a coroziunii electrochimice.  Acest proces este accentuat în mediul tropical, arid, unde chiar dacă plouă rar, diferenţa de temperatură a aerului între noapte şi zi este foarte mare, şi  condensările se desfăşoară firesc, efectul corosiv putând fi observat cu precădere în zonele umbrite, ascunse razelor solare.

„Indoor”, în spatele uşilor închise, deci în spaţii închise, în încăperi, procesele corozive datorate interacţiunii factori atmosferici-obiecte, în speţă, suprafeţe metalice, pot fi ţinute sub control. Stagnarea aerului, lipsa de aerisire, nu este o măsură de diminuare al riscului de desfăşurare ale proceselor corozive! Prevenţia, respectiv măsurile de conservare preventivă pot asigura un mediul cu risc de coroziune diminuat şi controlabil, atât cât tehnica şi posibilităţile financiare ale momentului le permit.