Coroziunea metalelor

    Coroziunea metalelor are semnificaţie nu doar în tehnologie şi economie ci şi în conservarea artefactelor din metal, de provenienţă arheologică sau artistică, aparţinând muzeelor sau colecţiilor particulare, depozitate, expuse în spaţii închise sau în aer liber. Pentru a proteja metalul de  interacţiunea cu  mediu sau pentru a bloca procese de coroziune deja instalate, trebuie să ştim: ce se întâmplă, de ce şi cum. Prin urmare sunt necesare o serie de cunoştinţe din varii domenii: chimie, metalurgie, electrochimie,  ...fără de care aspectele coroziunii la interfaţa metal-mediu, nu pot fi înţelese. 
     În paralel cu avansarea procesului de coroziune, obiectul îşi modifică proprietăţile/caracteristicile mecanice, fizice, chimice. Dacă iniţial transformările nu sunt sesizabile, ulterior, se pot constata şi cu ochiul liber: modificări de culoare şi rugozitate a suprafeţei; deplasarea suprafeţei originare datorită straturilor de produşi de coroziune aderenţi formaţi; apariţia de fisuri, crevase, desprinderi; colaps (în faza finală).    Există situaţii când produşii de coroziune rezultaţi sunt compacţi, aderenţi, constituind aşa numita „patină nobilă„  care conferă stabilitate, autenticitate şi un efect estetic crescut bunului cultural/artefactului în cauză. Artefactele realizate din aliaje ale cuprului sunt cele mai ilustrative în acest sens. 
      Înainte de intervenţie, artefactul este examinat şi cercetat pentru: caracterizarea coroziunii (activă sau nu, întindere, gradul de afectare a structurii metalice), analizarea calitativă şi cantitativă a produşilor de coroziune,  a metalului, evidenţierea informaţiilor mascate (ex: detalii de tehnologie, decorări metalice îngropate în produşi de coroziune, etc.). Corelarea rezultatelor, raportarea lor la evoluţia tehnologiilor pot conduce la rezolvarea unor probleme de datare şi autentificare. Analizele se efectuează prin metode complementare nedestructive sau microdistructive. Metoda de analizare aplicată este în funcţie de: scopul cercetării, gradul de mineralizare a metalului, eficienţă şi performanţele metodei.
     Coroborarea rezultatelor cercetării artefactului cu stăpânirea metodelor de restaurare pot fi garanţia unei intervenţii optime. Fiecare artefact pune probleme specifice de rezolvat/tratat şi trebuie tratat ca atare.
     Artefactului tratat i se întocmeşte un dosar de restaurare, în care sunt reunite/consemnate: documentaţia fotografică, rezultatele examinărilor/analizelor, intervenţiile aplicate, controalele periodice efectuate. 
     „Viaţa”artefactului va depinde în continuare (după  intervenţiile de conservare curativă şi restaurare) de asigurarea măsurilor de conservare preventivă.
    Spiritul de observaţie, discernământul, dexteritatea manuală, simţul artistic, stăpânirea în egală măsură a cunoştinţelor de factură umană, artistică şi a celor de natură ştiinţifică, tehnică, definesc restauratorul actual.    
       Standardizarea, generalizarea, bagatelizarea şi dilentatismul(!!!) pot constitui abordări minimalizante perfide, în detrimentul recuperării informaţiilor discrete dar valoroase, unice uneori şi pe care artefactele nu le dezvăluie oricărui diletant. Acesta este răsplata profesionistului ! (vezi www.acrro.ro/patrimoniu/metal).
           Acesta este un preambul la seria de materiale ce vor fi postate cu privire la coroziunea artefactelor

În vizită la Mânăstirea Zamfira

Adunarea generală pe anul 2011 a Asociaţiei Conservatorilor şi Restauratorilor din România (ACRRO) a fost urmată de o serie de deplasări tematice în judeţul Prahova. Au fost vizitate şi observate probleme de conservare legate de mânăstirile Zamfira şi Suzana  şi a colecţiilor de obiecte bisericeşti (a se vedea şi imagini de pe http://www.acrro.ro/2011-adunare-generala-acrro.). Pentru colegii care nu au participat la adunare şi pentru toţi cei interesaţi sau curioşi voi ilustra prin imagini deplasarea de la Mânăstirea Zamfira.
S-a plecat cu maşini personale...

După câteva zeci de minute eram în faţă porţii mânăstirii Zamfira. Dincolo de poartă era mânăstirea...

 Am intrat, am admirat , apoi am trecut în revistă, cu ochiul expertului

 Am discutat despre cele constatate şi am continuat cu vizitarea colecţiei 

Nu au trecut neobservate nici  căsuţele măicuţelor nici peisajul liniştitor.

Coroziune în sol

Ce ascundea stratul de produşi de coroziune şi sol

Moneda la descoperire 

Alt artefact, aceeaşi poveste !

Aplică de carte. Aşa cum a fost scosă din solul Cetăţii Oradea

După o serie de curăţiri mecanice...

Inventar de mormânt

Inele de buclă (inventar de mormânt). La descoperire erau acoperite cu produşi de coroziune cu aspect caracteristic pentru cupru şi aliajele sale

Inelele tratate. Iată ce se ascundea sub produşii de coroziune. Structura materială descoperită : argintul ! Este un fenomen întâlnit în cazuistica artefactelor cu suprafaţa acoperită/mascată de produşi de coroziune, ca urmare a interacţiunii cu microclimatul în care s-a păstrat

Sabie (stare fragmentară) descoperită în Cetatea Oradea (Bastionul Ciunt). Procesul de coroziune este generalizat, suprafaţa originară este deplasată şi perturbată, gradul de mineralizare este neuniform. Aspectul este caracteristic pentru artefactele din fier scoase la lumina zilei în urma săpăturilor sistematice efectuate în Cetatea Oradea, începând cu an 1992

Peleşul iarna

ACRRO 2009

Una dintre întrunirile prime de lucru a membrilor fondatori (mai puţin 2 persoane) ai ACRRO a avut loc în prima jumătate a lunii februarie, 2009, la Sinaia. Întâlnirea a avut ca scop discutarea statului asociaţiei într-o manieră democratică, luând fiecare articol în parte. Cele două reprize de discuţii intense au fost urmate de admirarea peisajului hibernal.
Peleşul în haine de iarnă îl găsiţi la galeria de imagini.