Cetatea Oradea. Carte II/cum se face un pantof în prezent

  Cum se face un pantof în prezent

Pielea, este un material incredibil de rezistent. Dacă este umedă, rezistenţa ei este şi mai mare. Şi totuşi, cu scule potrivite poate fi prelucrată, modelată, după cerinţa clientului şi priceperea meşteşugarului.

Cum se confecţionează în prezent pantofii, nu este un secret: există standarde, flux tehnologic, consumuri. Se lucrează în serie (mare sau mică, în funcţie de cerere) folosindu-se modelarea copiativă a încălţămintei. Respectiv se proiectează şi se confecţionează un model de dimensiune medie, un prototip, apoi se transpune (mecanic) la mărimile de încălţăminte solicitate. Încă din antichitate se lucrează cu calapoade[1].

Proiectarea modelului/prototipului nu se reduce la un desen artistic, ci se iau în considerare funcţiile ortopedice ale încălţămintei:

-         menţinerea bolţii piciorului

-         repartizarea sarcinii ce revine piciorului pe o suprafaţă cât mai mare

-         funcţionalitate normală a articulaţiilor

-         asigurarea echilibrului corpului

-         buna circulaţie a sângelui

Transpunerea consideraţiilor enunţate în realitate, au condus la elaborarea unor algoritmi de calcule, concretizate pe hârtie în adevărate construcţii geometrice[2]. Modelul grafic este rezultatul aplicării algoritmilor folosindu-se dimensiuni concrete ale piciorului. Apoi modelul grafic/desenul componentelor încălţămintei se transpune pe piele. Practic, este nevoie de material şi scule, dimensiunile piciorului şi, bineînţeles, stabilirea modelului. Se creează un calapod pe dimensiunile piciorului, se proiectează componentele, se  decupează (după forma şablonului corespunzător modelului proiectat) elementele din piele, se asamblează faţa, care se trage pe calapod apoi se coase talpa. Acestea sunt etapele[3] principale.

Măsurarea piciorului. Principalele măsuri (Fig.17)  pentru proiectarea calapodului şi a modelului sunt: lungimea (L), lăţimea (l), perimetrul(diametrul) tălpii şi înălţimea încălţămintei.

                  

                                    Fig. 17  Principalele măsuri ale piciorului       

În primul rând se trasează conturul tălpii pe o foaie de hârtie, stând în picioare, în poziţie dreaptă, cu toată puterea apăsată pe picior (poziţie ortostatică bilaterală). Măsurarea se efectuează manual[4], cu panglică gradată (metru de croitorie). Conturul este corect realizat dacă se trasează urmând forma tălpii cu un instrument de scris/creion ţinut în poziţie perpendiculară pe foaie. Este recomandabil a se măsura fiecare picior pentru a nu avea surpriza lipsei de simetrie (nu de puţine ori întâlnită).

Lungimea piciorului (respectiv a tălpii), L_p, este distanţa dintre punctele extreme, respectiv dintre vârf şi călcâi. Pentru că piciorul are formă neregulată se măsoară două circumferinţe la nivelul tălpii:

- l_d   lăţimea la degete, distanţa dintre punctele cele mai îndepărtate (zona cea mai lată a tălpii), de la baza degetului mare şi proeminenţa musculară din spatele degetului mic

- l_c  distanţa dintre punctele extreme pe conturul piciorului în regiunea călcâiului, în punctele cele mai îndepărtate.

Pentru conceperea încălţămintei sunt necesare şi perimetrele la degete, peste rist şi peste călcâi.

Ultimele măsuri sunt în legătură cu modelul ce va fi confecţionat, de exemplu, la pantoful cu toc: înălţimea tocului, răscroitura căputei, etc.; sau la cizmă: înălţimea cizmei, a tocului, etc.

Desenarea tiparului.  La fel ca şi în croitorie, măsurătorile efectuate sunt necesare pentru a construi un şablon (nu vom intra în calculul laborios de realizare). Şablonul realizat se transpune pe piele, apoi se decupează componentele constitutive ale încălţămintei. Pentru a evita confuziile, se specifică stâng-drept, după cum atenţie trebuie acordată pe care parte a pielii se aplică şablonul şi anume de cea interioară.

Coaserea/asamblarea. După decupare se asamblează pe rând elementele ce alcătuiesc componentele (căputa şi carâmbul), apoi se unesc între ele pentru a fi ataşate la talpă. Marginile (rezervele) componentelor care se suprapun prin coasere sunt subţiate în prealabil. În prezent coaserea nu se mai efectuează manual. Faţa încălţămintei se căptuşeşte, nu înainte de a se aplica întăriturile necesare (bombeu, ştaif, etc.). Apoi se execută cusătura de asamblare.

Finisările constau în general în operaţii aplicate pielii (lăcuire, ceruire, etc.) pentru creşterea efectul estetic dar şi a rezistenţei.

---

[1] Calapodul este o copie a piciorului realizată din lemn sau masă plastică.

[2] Doniseanu, Rodica, Nebert Carol,  Proiectarea articolelor din piele şi înlocuitori, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977

[3] există o multitudine de operaţii prin care aceste etape sunt concretizate  dar multe nu au semnificaţie pentru scopul propus

[4] Există sisteme, aparate de măsurare dar enumerarea lor nu are relevanţă în tema urmărită