Câteva fragmente din Cetatea Oradea Redivivus. Piele medievală
Cum se făcea pantoful în Evul Mediu
Beneficiari ai unui bogat inventar de piele descoperit la York (Anglia), important
centru medieval de producători de încălţăminte, experţi (englez, danez şi suedez)
în domeniu au cercetat sute de pantofi întregi sau fragmentari. Pe baza
materialului studiat au conceput diagrame de construcţie/asamblare.
Confecţionarea manuală a încălţămintei nu s-a modificat
esenţial de-a lungul timpului, etapele sunt cele menţionate deja (3.3.2). Acelaşi
procedeul a fost decriptat din studiul materialului arheologic şi confirmat de
sursele grafice. Se decupau elementele, se asambla faţa şi se efectua cusătura
de asamblare cu talpa.
Meşteşugul solicita scule puţine şi simple. Ele au rămas
aceleaşi de-a lungul secolelor: cuţite, ace, aţă (ceară), sule, şi calapod.
Cuţitele erau necesare la: decuparea pielii (cele semicirculare) după forma
tiparului; subţierea pielii; ajustare dimensională (îndepărtarea surplusului de rezervă de piele de la
cusături).
Pielea, pielea pentru încălţăminte, nu este un material
care se coase facil, manual, direct cu acul. Înainte de coasere se făcea o
pre-găurire a tălpii cu o rotiţă zimţată (asemenea celor de la pinteni
medievali) cu mâner. Prin rulare (manevră manuală), pe piele rămâneau marcate
uşoare adâncituri dispuse la distanţe egale. Perforarea astfel iniţiată era
finalizată cu ajutorul unei sule cu vârf ascuţit drept (dacă străpunge pielea) sau cu vârf curb
(dacă străbate parţial grosimea pielii). Prin orificiile astfel obţinute se
trecea firul de coasere (lână, cânepă, in, mătase). În general firele erau
ceruite.
Coaserea se efectua cu două ace, câte unul la fiecare capăt al aţei. Acele erau de tipul
celor utilizate la tapiserie sau carpete, cu vârf bont.
Există câteva tipuri de bază de cusătură ce au fost
identificate pe încălţămintea medievală descoperită până în prezent.
Identificarea cusăturii s-a realizat prin atenta examinare a urmelor
(împunsăturilor) rămase în piele pentru că firele de coasere utilizate erau
mai perisabile şi s-au păstrat în prea mică măsură.
[1] Convenţii utilizate în literatura de specialitate nord, nord-vestică
europeană (Anglia, Danemarca, Suedia, Norvegia, Germania,etc.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu